Ajungem seara aproape de lasarea intunericului in Poiana Pelegii, ne echipam si o luam catinel spre lacul Bucura. La iesirea in golul alpin ne intampina luna plina care ne lumineaza calea pana la tabara de corturi.
Pe la 10 ajungem la Bucura si gasim cu greu loc de 2 corturi, ne gasim si cu restul trupei cu care stam la palavre pana pe la miezul noptii.
Duminica eu si cu Octavian pornim spre Curmatura Bucurei sa ne luam restanta la Creasta Vulturilor, restul pornind la o tura de treking pe culmea Slaveiului.
Culmea Slaveiului
Lacul Bucurel si Culmea Slaveiului
Bucura II, locul nostru de joaca de azi
Vf. Retezat (stanga), Vf. si culmea Lolaia (in spate), culmea Stanisoare si valea Pietrele.
Valea Pietrele
Ajungem la baza traseului ne echipam si incepem sa ne cataram. Un traseu usor, fara pasi prea dificili, ceva cam zigzagat, care necesita ceva atentie pentru ai gasi linia, in comparatie cu traseul 25 octombrie care are o linie foarte clara.
Pe ultima portiune incep sa se auda in departare tunete, deasupra noastra inca e senin. Norii negri din departare toarna cu galeata in Parang, noi suntem ceva mai norocosi. Pentru ca vremea tine cu noi continuam spre vf. Bucura I unde ne intalnim cu Rudy si in timp ce stam la povesti incepe sa ploua marunt, gonindu-ne de pe creasta. Noi o luam spre Poarta Bucurei cu intentia de a cobora la lacul Florica si a poza marmotele, dar ploaie ne strica planurile si coboram la corturi.
Valea Pietrele
Vf. Retezat si valea Stanisoara
Bucura I
Rudy cu Retezatul in spate.
Noi si Retezatul
Ajungem in tabara mancam si stam la palavre cu restul trupei. A doua zi planuim sa mergem cu totii pe traseul vf. Peleaga-vf. Papusa - Portile Inchise - Lacul Gales, iar de acolo o parte din trupa sa coboare la Carnic si noi cu Andrei si Claudia inapoi la Bucura. Ziua de luni se arata foarte frumoasa, senin si soare.
Dimineata ne urnim mai catinel, vorba ceea, nu ne alearga nimini, doar ca pe Peleaga soarele si lipsa unor locuri mai retrase pentru anumite nevoi incepe sa-si spuna cuvantul si dupa o pauza cam lunga coboram si mai greu spre saua Pelegii unde urcam din ce in ce mai greu spre Papusa. Din saua Pelegii Irina si Laviniu prefera sa coboare la masina prin valea Rea, pe Papusa eu si Octavian ramanem sa-i asteptam pe Andrei si Claudia care ramasesera in urma, Em, Rudy si Luminita pornesc mai departe spre Portile Inchise urmand sa se intalneasca cu Laviniu si Irina jos la masina. Caldura isi face din ce in ce mai mult efectul, asa ca toti patru renuntam sa mai mergem pe Portile Inchise, eu regret mai putin pentru ca mai facusem traseul asta in urma cu o saptamana cu Ioana. Dar intoarcerea se face urcand din nou Peleaga si soarele arde din ce in ce mai tare si nici jenepe unde sa te ascunzi nu exista pana in caldarea berbecilor.
Pentru a nu ne intoarce prea devreme in tabara eu si Octavian alegem sa mai dam o fuga pana la lacul Florica sa pozam marmotele si cascada Viorica.
Aglomeratie mare pe vf. Peleaga
O brumarita de stanca
Un grup de cehi
Valea Rea.
Pe vf. Papusa
Lacul Viorica
marmote
Cascada Viorica
Marti dimineata Claudia da o fuga pana pe vf. Retezat, noi strangem bagajele si cand se intoarce Claudia coboram jos la masina. Pe drum facem cateva opriri in cautare de zmeura si reusim sa gasim un loc mare cu zmeura unde ne infruptam bine. La baraj ne despartim de Andrei si Caludia, ei vor continua vacanta, noi urmand sa ne intoarcem la Calarasi si sa facem planul pentru Arpasel-Vartopel.
Mai multe poze in albumul Retezat 13- 16 August 2011
2 comentarii:
Fain in Retezat, poate mai ajungem si la vara sau mai degraba, in primavara ca Andrei s-a cam jurat ca nu mai calca. Desi poate fi convins :D
Pica bine si jurnalele astea care vin mai din urma, iti mai amintesti una-alta, te-apuca nostalgia, dar compenzeaza cu retrairea incantarii de-atunci.
Eu imi doresc sa mai ajung in Retezat, mie mi-a placut mult, poate il convingem si pe Andrei cu o creasta vulturilor sau 25 octombrie.
Incerc sa mai scriu la jurnale, macar cateva cuvinte despre tura, ca am cam ramas restanta.
Viorica
Trimiteți un comentariu