Valea Galbenele principal si secundar 30-31 iulie 2011

Am plecat sambata dimineata din Calarasi, dar nu foarte de dimineata ca in alte ture, trebuia sa facem un popas prin bucuresti la cumparaturi de munte, iar pe la 12 ne intalnim cu Andrei si Roze la Victoriei si plecam spre Busteni. Lasam masina la caminul alpin si pornim spre Costila. De la izvor si pana la refugiu, drumul trece pe langa multe flori pe care nu le-am putut rata. Nu ne putem lasa prietenii la nevoie.

Am ajuns pe la refugiu in jur de 17.30, am mancat sa ne refacem fortele si apoi am coborat la traseul Fisura Intrerupta.
Octavian pleca primul cap si se opreste la prima regrupare.

Dupa el pleaca Roze secund.

Andrei prefera sa urce cap de coarda si pleaca cu a doua coarda, in timp de Roze face rapel.

Unul urca, altul coboara.

Pentru recuperarea buclelor lui Andrei plec si eu secund in a doua echipa.

Ajung sus si incepe sa picure, ne dam jos si fugim cu totii la refugiu. De plouat n-a plouat pre mult, suficient sa ne sperie.Seara am stat la povesti, iar a doua zi am plecat cu gandul sa facem Coltul Galbenele care porneste din Strunga Coltilor.
Duminica zi frumoasa cu mult soare. Dupa ce cautam noi in zadar prin hartiile de la refugiu vreo schita cu traseul nostru, plecam pe Valea Galbenele.

Valea Costilei.

Ajungem in firul principal si hotaram sa o dam in sus pe el.

Un pic de catarare pe firul principal.

La a doua saritoare dam de un bolovan incastrat, Andrei se hotaraste sa-l abordeze pe partea dreapta, isi leaga coarda in jurul braului, urmand ca sa ne asigure si pe noi de sus. Pana ajunge Andrei sus, noi ocolim saritoarea pe stanga impreuna cu inca doi baieti.


Pe vale am dat de multe flori de colt, pozate din toate unghiurile, care mai de care mai frumoase si greu de ales in jurnal.

Saritoarea a treia, sau saritoarea mare o abordam pe partea stanga pe sub bolovan pe o placa spalata, dar cu multa aderenta.

Incerc sa-mi exersez "talentul" de fotograf. :D

Dupa saritoarea mare, se urca lejer pe vale, intalnind doar mici saritori care nu pun probleme.

Hornul Coamei, partea superioara fiind in ceata.

Ajungem in Strunga Galbenele si dam de ceata. Urcam pe o platforma in dreapta si asteptam sa se ridice ceata si sa pozam Omu.

Cabana Omu si statia meteo.

Coboram in pic din Strunga Galbenele si safem un traverseu spre Strunga Coltilor.

Cu putina grija se straverseaza cu bine.

Poza de profil cu Hornul Coamei.

Aici in varianta de vara.

Sus s-a lasat ceata complet, urmarim cat putem o echipa de 3 ce urca traseul Furcile, apoi incepem coborarea pe firul secundar al Galbenelelor, pe care suntem nevoiti sa facem 3 rapeluri.

Ajungem la Costila, mancam cate ceva si coboram cam in viteza spre Busteni. Andrei si Roze prind un accelerat spre Bucuresti, iar noi ne continuam drumul spre Ohaba de sub Piatra unde aveam sa ne intalnim a doua zi dis de dimineata cu Ioana si Catalin Cretu si sa urcam in Retezat.

Jurnalul lui Andrei si Roze aici.