luni, 7 septembrie 2009

Vacanta in Dolomiti (si nu numai) 07-23 august 2009 partea III - catarare in Monte Popena

.
Miercuri dimineata eu, Octavian, Mike, Oana, Radu si Mihai ne hotaram sa mergem la o tura de cocot pe langa Misurina, restul urmand sa mearga sa viziteze tunelurile de la Lagazoi. Radu si cu Mihai vazusera in cartea lui
Catalin Cretu cu trasee de alpinism niste trasee usurele in Monte Popena Basso, trasee pe care am fi putut sa le urcam cu totii pentru acomodare.

Urcam cu totii in masini si pornim spre Misurina, locul de plecare spre traseele noastre. Ajunsi aici, lasam masina intr-o parcare, ne luam echipamentul de cocot si o taiem in sus spre perete.

Peretele de la Monte Popena Basso, aflat pe partea stanga a lacului Misurina.

Nemaicitind de unde porneste poteca spre traseele din Monete Popena, am luat-o in sus pe prima carare care ni s-a aratat, urcand pe o panta abruta si scotand sufletul din noi, reusind pe la jumatatea pantei sa iesim in poteca ce ducea pe varf.

La baza traseelor.

Ajunsi la baza traseelor perspectiva se schimba si peisajul e incantator, incat ne punem pe o sedinta foto.

Cadini di Misurina

Misurina

Sorrapis.

Tre Cime di Lavaredo.

Pentru inceput ne impartim in trei echipe: Radu cu Oana, Mihai cu Mike si Octavian cu mine. Radu alege sa faca traseul cu nr. 21 - Mozzarana Adler, iar noi cu Mihai si Mike intram pe traseul nr. 23 – Diedro  Mozzarana.

Schitele traseelor parcurse in acest perete.

Mihai cu Mike intra prima echipa in diedrul Mozzarana, iar noi cea de-a doua echipa. Traseul porneste in prima lungime cu un horn, intrand dupa aceea pe fata stanga a diedrului.

Mihai in primul horn.

Diedrul vazut de la baza.

Mihai la pasul din prima lungime, ocolind pe stanga bolovanul si traversand spre dreapta revenind in diedru. Prima regrupare putandu-se face deasupra bolovanului. A doua lungime se urca pe un horn pe langa diedru pana la o platforma comoda. Pe a treia lungime a traseului se urca doua hornuri inguste succesive prin sprait pe exteriorul lor pana la o platforma ingusta. A patra lungime se continua pe horn pe exterior inca 5 metri apoi pe trepte de iarba si jnepeni pana pe varf.

Mike pe a doua lungime.

Mihai cu Mike avand corzi de 60 m au facut 2 lungimi si jumatate, noi cu corzi de 50 m am facut 3 lungimi si jumatate.

Poza de grup cu Tre Cime in fundal.

Octavian si Tre Cime

Cristallo.

La impartirea echipamentului si alegerea traseelor am stabilit ca dupa ce ajungem pe varf sa ne asteptam cu totii si sa facem rapel impreuna, Radu cu Oana urcand pe o coarda de 50 m, iar noi patru cu cate doua semicorzi. Ajunsi pe varf ne uitam dupa Radu si Oana, de sus nevazandu-se peretele, ne-am asezat pe iarba sa-i asteptam, rugandu-ne sa iasa soarele sa ne mai incalzim. Pe masura ce trecea timpul incepeam sa ne facem ganduri si scenarii cu ce ar fi putut sa se intample cu Oana de intarzie asa de mult. Dupa noi urcand inca doua echipe de italieni am zis sa asteptam sa iasa italienii sus si apoi sa dam rapel pana la prima platforma sa vedem daca Radu cu Oana sunt cumva la baza traseului, noi neavand de sus vizibilitate jos la baza traseului. Cand ne pregateam noi sa facem rapel il vedem pe Radu urcand pe traseul pe care am urcat si noi. Curiosi il intrebam ce s-a intamplat. Radu vesel ne spune ca dupa ce a terminat traseul a iesit intr-o mare de jnepeni si a dat-o in jos pe poteca turistica ajungand inapoi la baza traseelor. Ajungand la baza traseelor nevazundu-ne, a incercat sa ne sune, vazand ca telefoanele sunt in rucsaci la baza traseelor s-au hotarat sa urce pe traseul urcat de noi sa vada ce facem. Dupa cearta de rigoare Radu cu Oana au coborat la baza traseelor pe poteca turistica, noi neavand bocanci am coborat in rapel pana jos.

Oana pe traseul Mozzarana Adler.

Oana pe traseul Diedro Mozzarana

Panorame facute de pe varf.

Ajunsi la baza traseelor Radu se hotaraste sa repete traseul 21 cu Mike, iar Mihai cu Octavian au intrat pe traseul nr.22 – La prima volta di Martina, un traseu mai dificil cu pasi de 6+, mergand cap schimbat.

Octavian cap de coarda pe prima lungime.

Cele doua echipe in traseu.

Regrupare comuna a celor doua trasee.

Mihai cap de coarda pe lungimea a doua.

Concentrare maxima.

Mike in traverseu.

La iesirea din traseu.

Eu cu Oana am ramas la baza traseelor pentru o ultima sedinta foto, coborand impreuna cu Mike la masini, Radu ramanand sa-i astepte pe Octavian si Mihai.

Cadini di Misurina

Zona unde ne-am catarat.

Lacul Misurina

Sorrapis.

Flori in perete.

Octavian cu Mihai retragandu-se din traseu prin doua rapeluri lungi cu bucluc facand pentru noi fetele asteptarea si mai lunga. Uitand un nod pe coarda la primul rapel, atunci cand au tras de corzi sa le recupereze, una din corzi s-a blocat sus la piton, trimitandu-l pe Radu pe poteca turistica sa-i ajute sa descurce corzile. Tot la primul rapel lui Mihai i-a cazut un camelot din fericire pentru el l-a vazut Octavian in timp ce cobora si astfel l-a putut recupera. Dupa o zi plina ne-am intors cu totii in camping ajungand pe inserat, urmand ca a ziua
urmatoare Octavian cu Radu si Mihai sa mearga la cocot in Tofana di Rossa, iar eu cu Oana si Mike sa mergem sa vizitam tunelurile de la Lagazoi.

Vacanta in Dolomiti (si nu numai) 07-23 august 2009 partea II - Ivano Dibona


Luni seara ne reunim in camping cu Radu, Mike, Oana si Mihai care sosisera mai devreme si hotaram cu totii ca a doua zi sa facem pentru inceput o via ferata mai usoara de acomodare, traseul Ivano Dibona din masivul Cristallo, o ruta bine-cunoscuta in Dolomiti.
Marti dimineata, ceasul desteptator, a se citi Cristi, da trezirea la ora 06, aveam de facut un traseu lung. Eu, Octavian, Andrei si Vali nu aveam chituri de via ferata si am fost nevoiti sa le facem din bucati.

Pregatirea chitului de via ferata. Octavian cand a cumparat coarda nu a luat in calcul suficienta lungime pentru pierderile cu nodurile, cosiderand ca 2,5 m de coarda sunt suficienti pentru chit. Asa ca am zis „noi am venit sa urcam nu sa testam soc-absorbarul”, anul trecut am facut via ferata folosind doar anouri, deci trebuie sa ne concentram pe catarare nu pe cadere.

Plecam cu masinile pe drumul ce duce spre Passo Tre Croci, iar la restaurantul Rio Gere lasam masinile in parcare ne echipam, iar de aici urcam cu telescaunul pana la refugiul Son Forca (2215 m), apoi luam niste „tomberoane” pana Forcella Staunies (2919m), aproape de refugiul Guido Lorenzi (2932 m).

Statia de telescaun de la Rio Gere

Cristallo

Sorapiss.

Un lac ce parea artificial.

„Tomberoanele” ce urca de la refugiu Son Forca la Forcella Staunies (refugiul Guido Lorenzi).

Refugiul Guido Lorenzi

Schita traseului Ivano Dibona.


Cand ajungem sus ne ia in primire un frig si-un vant de-ti ingheta si sangele in vene. Dupa ce ne imbracam cu tot ce aveam la noi ne echipam pentru traseu.

Traseul de via ferata incepe chiar din spatele cladirii statiei de telescaun, urca o pasarela de otel apoi o scara dupa care urmeaza o creasta asigurata cu cabluri groase. Traseul este unul foarte circulat, destul de aglomerat de la prima ora.

Pasarela din spatele statiei de telescaun.

Tremurand de frig la coada de la prima scara.

Traseul fiind unul foarte usor, veti intalni destui oameni incepatori care se asigura cu amandoua carabe pe portiunile unde sunt lanturi. Trebuie sa luati in calcul faptul ca pana in Forcella Grande sunt putine pasaje unde se pot face depasiri.

Prima scara din traseu care ne scoate in creasta.

La inceputul crestei dam de un tunel sapat.

Iesiti in creasta in fata ochilor ni se dezvaluie peisaje de vis.

O traversare mai expusa.

Cel mai mare pod din traseele de via ferata din Dolomiti - Ponte Cristallo (27 m)

Coada formata la scara de la finalul podului.

Cristi pentru a fi sigur ca-l tine podul a asteptat sa urcam toti cei din fata pe scara si apoi a trecut si el podul.

De aici traseul urmeaza pana pe varful Cristallino D'ampezzo (3008m) o creasta usoara asigurata cu o balustrada. Aici am reusit sa depasim mare parte din grupul care era in fata noastra nemaifiind nevoie sa ne asiguram.

Tre Cime Di Lavaredo.

Cele 3 Tofane (Tofana di Rozes 3225 m, Tofana di Mezzo 3244 m, Tofana di Dentro 3238 m)

Refugiul Guido Lorenzi.

Statueta ce marcheaza varful Cristallino D'ampezzo (3008 m).

Creasta Pomagagnon (2450 m), iar in spate Tofanele

Crodda Rossa (3145 m)

Una din ruinele din primul razboi mondial.

Din Varful Cristallino D'ampezzo, traseul începe să coboare spre Forcella Grande (2874 m).

Coborand spre Forcella Grande

In Forcella Grande am facut o pauza pentru regrupare si de masa. Radu studiind harta.

Traseul de via ferrata se termina in Forcella Grande, de aici noi am continuat pe sub Creasta Bianca (2932 m), Forcella Padeon (2760 m), pe sub Varful Vecio de Forame (2868 m) pana in Forccela Alta (2640 m), trecand pe langa o serie intreaga de ruine ale cazematelor din primul razboi mondial, multe structuri fiind inca in picioare. De aici traseul este echipat cu cabluri doar pe portiunile mai expuse.

Pe sub creasta Bianca

Pe Forcella Padeon.

Panorama (Pomagagnon, Tofanele, Crodda Rossa, Tre Cime, Cadini di Misuriina)

Mihai si Tre Cime

Marmolada.

Un pasaj mai expus prevazut cu un cablu si pod de lemn.

Bivacco Mag. Carlo Buffa di Perrero.

Pe fata de sud a Col Pistone (2862m) şi Vecio del Forame (2868m) spre Forcella Alta (2640m)

Din Forcella Alta traseul coboara pe o vale abrupta cu grohotis pana in Forcella Bassa (2417 m), unde traseul se bifurca, o varianta continuand pe creasta del Zurlon (2379 m), Col dei Stombi (2168 m), Val Padeon, iar a doua varianta, cea pe care am ales-o si noi, spre refugiul Son Forca si de aici pe traseul 203 pana in parcarea de la Rio Gere.

Zonele dificile de pe vale fiind asigurate cu cabluri.

Panouri cu imagini din traseul Ivano Dibona si masivul Cristallo.

Ajungand in parcare ne-am dezechipat si am plecat spre Cortina la cumparaturi de echipament montan si diverse alimente, apoi spre camping pregatindu-ne pentru a doua zi unii pentru cocot unii pentru Galleria del Piccolo Lagazuoi.

O descriere a traseului: http://www.dolomiti.org/dengl/cortina/ce/ferrate/detail.html?skip=3&gruppo=Cristallo&cima=&nvia=&diffeng=