Acum Em, Marti si Cristi au zis sa propunem, asta e om vedea noi ce-om face. Stabilesc cu Octavian planul pentru ca stiam traseul si alegem varianta cap cu patru secunzi, Octavian cap de coarda, iar eu ultimul secund pentru a-i verifica si incuraja pe baieti, ei nu mai fusesera de mult pe un traseu de alpinism, si a recupera tot echipamentul de pe traseu.
Plecam vineri seara, cu o oprire in Curtea de Arges la o shaorma, iar spre miezul noptii suntem sus la Capra unde ne mai intalnim cu Suru, Andrei Done si Roze.
Dimineata plecam pe la 7, iar cand ajungem in caldarea fundul Caprei ceata ne ajuta pentru ca baietii nu stiu ce-i asteapta, iar noi ii incurajam ca traseul nu este greu si portiunile mai grele le vor urca la espadrile.
Urcam valcelul Portitei si ajungem la baza traseului, ne echipam, baietii inca sunt bine cu moralul, frigul ne cam face probleme. Octavian pleaca cap, ajunge in regrupare si ma roaga sa plec al doilea secund dupa Cristi pentru a nu se incurca corzile, eu aleg sa plec ultima pentru a-i incuraja pe Marti si Em sa nu renunte la traseu. Pentru secundul 2 si 3 am folosit o coarda de 60 m legata la mijloc de Cristi (primul secund). Baietii au urcat cu totii in espadrile pentru a urca mai usor si mai repede, eu am ales sa urc in adidasi Garmont, avand talpa rigida si neavand probleme ca secund.
Ajungem cu totii in regrupare, Octavian pleaca pe a doua lungime care porneste cu un horn surplombat, iar eu le dau sfaturi baietilor cum sa abordeze hornul, sa nu intre prea tare in horn pentru a nu ramane blocati acolo. Baietii resusesc sa treaca cu bine, eu strang regruparea si astept sa se traga coarda ca sa pot pleca. Coarda se agata de rucsacul lui Marti care trage coarda odata cu el, la plecare iau ceva noroi pe talpa adidasilor si in timp ce sunt in sprait in horn simt cum imi aluneca talpa, incerc sa ma redresez, dar in acelasi timp vad cum vine si coarda inapoi, cazuse de pe rucsacul lui Marti. Ups... "tine-te bine si incearca sa urci fara sa pici". Reusesc sa ma echilibrez, Octavian trage coarda si reusesc sa trec pasajul, ajung sus, strangem corzile si plecam mai departe pe creasta.
Ajungem la prima ureche si ceata incepe sa se ridice si sa se vada peisajul din jur. Scoatem corzile si Octavian pleaca cap pe prima ureche neavand nevoie de espadrile. Urechea asta este usoara si baietii trec fara probleme. Urechea vestica urcandu-se din doua lungimi de coarda.
De pe varf rapelam in strunga dintre cele doua urechi, Octavian isi pune espadrilele si pleaca pe a doua ureche, aceasta urcandu-se dintr-o singura lungime de coarda.
Pe la mijlocul urechii Cristi simte ca nu prea are prize si se folosete de celelalte corzi pentru a urca, Em face si el la fel ca si Cristi, nu sta sa mai caute prize, si asta il sperie si mai tare pe Marti demoralizandu-l ca nu a mai ramas decat o coarda de care sa se tina si el. Il incurajez si-i spun ca sunt prize bune si nu trebuie sa-si faca griji. Trece si portiunea asta, ajungem cu totii sus si rapelam, urcam pe vf. lui Adam si facem o mica pauza de poze.
Pe vf. Fantana scoatem coarda pentru a cobara mai in siguranta si a urca pe vf. Vartopel. In momentul in care incepem sa coboram de pe vf. Vartopel genuchiul meu drept incepe sa se revolte si sa-mi simt pasul nesigur. Pe creasta scoatem din nou coarda si ne legam in coarda cu asigurari intermediare intre noi. La finalul crestei genunchiul se revolta serios incat orice pas se lasa cu suspine si lacrimi. Cobor din ce in ce mai greu, iar de la fereastra zmeilor incetinim pasul cu totii stiind ca de aici nu mai sunt probleme pana la cort.
Ajungem la cort ne imbracam bine, frigul isi face simtita prezenta din plin, si ne strangem cu totii in cortul lui Em la masa. Seara ne-am retras la somn destul de devreme. A doua zi baietii fac o tura pana pe vf. Vanatoarea lui Buteanu, eu ramanand la cort pentru a proteja genunchiul pentru coborarea la Balea.
Dupa ce se intorc baietii de pe varf mancam, strangem bagajele si coboram la Balea si apoi spre casa, multumiti de tura si vreme buna.
Nu stiu daca or sa mai indrazneasca baietii sa-l mai lase pe Octavian sa propuna ture, dar sper ca le-a placut si s-au simtit bine.
Mai multe poze in albumul Fagaras, Arpasel - Vartopel - 20-21 august 2011
Un comentariu:
Octavian si cei 15 secunzi :P Glumesc! Felicitari ca v-ati descurcat de minune cu toate corzile acelea!! :) Fotografiile sunt superbe, ce peisaje frumoase! Vad ca pe alocuri traseul e foarte ingust si expus.
Trimiteți un comentariu