Vacanta in Dolomiti (si nu numai) 07-23 august 2009 partea I - Viena

Dupa un weekend in Fagaras pe Vartopel-Arpasel si o saptamana agitata, venii si ziua cea mare, ziua de plecat in vacanta. Vineri facem bagajele, iar printre bagaje mai reparam un calculator si pe la 17.30 reusim sa plecam din Calarasi cu destinatia Dolomiti.

Pentru seara de vineri planificam sa ne oprim la Lipova in camping, unde ne asteptau Vali cu Muha. Pe la Sibiu ne reunim cu Andrei si Cristi. Cu toate indicatoarele si indicatiile lui Vali cu greu am reusit sa dam de camping dupa ce ne-am invartit prin Lipova vreo ora si jumatate.

Sambata dimineata, vioi si veseli, plecam in coloana cu destinatia Viena, unde ne oprim la campingul Viena Donau in apropiere de Prater. Dupa ce ne instalam in camping, facem un dus si plecam spre Prater unde ne asteptau montagnes rouses-urile.

Si cum noi pinguinii suntem obisnuiti cu balaureala am zis ca ce rost are sa intrebam la receptia campingului cum se ajunge la Prater, ca doar noi suntem baieti descurcareti si putem sa facem si orientare cu harta. Dupa ce am traversat Dunarea si un parc foarte mare am reusit sa dam de o statie de metrou si sa ajungem la Prater.

Marea Roată Vieneză (Riesenrad) - Acest adevărat simbol al Vienei, cea mai veche roată şi cea mai mare din Europa Continentală. Din ea se poate admira priveliştea întregii Viene. Are peste 25 de cabine şi a fost construită în 1895 de către Daniel Prater. (sursa Wikipedia)

Gasca de pinguini pregatita pentru distractie.

Veselie mare dupa primul montagnes rousses in care am scapat neudati, o buturuga care trecea prin apa, au urmat si altele care ne-au invartit, rasucit si ametit bine.

Dupa ce ne-am „ametit” suficient prin comedii, a urmat partea a doua a balaurelii, ajungerea inapoi la camping, care bineinteles a fost un alt traseu decat cel de la dus.

Duminica dimineata dupa ce ne-a gonit soarele afara din cort am plecat spre gradina zoologica, avandu-l ca ghid pe Andrei. De data asta am fost cuminti si am luat autobuzul pana la metrou si apoi cu metrourile pana am ajuns la destinatie.

La gradina zoologica am luat frumos la rand toate aleile si am vizitat toate animalele, pasarile si pestii, inclusiv „pestii australieni”.

Fratele lui Croco, ceva cam furios.

Si binenteles o poza cu fratii nostri pinguini.

Ajunsi la ursii polari am asteptat sa-i vedem cum sar in apa, numai ca ei se lasau asteptati. Si cand ne pregateam sa plecam au sarit toti trei in apa si ne-au oferit un spectacol de toata frumusetea.

Dupa gradina zoologica, am traversat parcul si ne-am indreptat spre palatul Schonbrunn, unde l-am admirat de afara si gradina din fata palatului.

Gasca de pinguini in vizita la Viena.

Dupa trekingul de prin Viena ni s-a facut foame, iar ghidul nostru de serviciu ne-a dus la o terasa langa Schonbrunn unde ne-am ospatat cu bucate austriece.

Si cum spune Marti: „Fie boieru cat de mic, dupa masa doarme un pic”, asa am facut si noi, si cum nu se putea altfel decat in parc pe iarba, ne-am conformat si noi si am tras un pui de somn.

Somn de voie in parc pe iarba.

Dupa ce ne-am odihnit, am continuat vizita culturala, am mers sa vedem doua biserici din centru.

La lasarea serii ne-am indreptat spre primarie sa vedem cum arata luminata noapte.

Aici in aceasta perioada era un festival de film in aer liber primaria nemaifiind luminata, iar in fata primariei montate terase cu bere si diverse mancaruri care-ti lasau gura apa. In asteptarea noptii ne-am hidratat si noi cu cate o bere. La intoarcerea in camping am luat metroul pana la stadion cu gandul de a merge pe acelasi traseu pe care mersesem cu o seara inainte si-l cunosteam. La stadion Muha vine cu ideea de a nu mai traversa Dunarea pe jos si sa luam autobuzul si sa coboram pe partea cealalta a Dunarii. Zis si facut, de ce sa mergem noi pe un traseu cunoscut si sa nu mai balaurim inca o seara pe strazile Vienei, abia o sa invatam cartierul. Dupa ce ne plimbam cu autobuzul pe autostrada, coboram la prima statie dupa pod, scoatem harta si acum o
alta lectie de orientare, dar fara busola. Dupa 200 m ne dam seama ca am luat-o in directia gresita si ne intoarcem inapoi in statie si studiem mai bine harta, numai ca in directia in care trebuia sa mergem partea pietonala se termina. O luam la inceput pe langa apa, apoi pe marginea strazii. Dupa ce mergem mai bine de un sfert de ora vine si partea frumoasa, strada noastra facea stanga, iar noi trebuia sa facem dreapta, dar cum harta noastra in partea dreapta se termina am zis sa mergem pana unde coteste strada si vedem noi acolo ce
facem. Si am vazut, in dreapta ne aparu o alee frumos luminata si asfaltata care ne trecu pe sub linia de cale ferata si ne scoase la camping unde se termina o alta aventura din „balaureala la Viena”.

Luni dimineata ne-am asezat in coloana si am luat drumul spre Cortina D'ampezzo, unde dupa terminarea autostrazii ni s-au aratat frumusetile Alpilor Dolomitici.

Spre seara am ajuns la campingul Olimpia situat la 4 km de Cortina D'ampezzo. In aceasta perioada campingul este foarte aglomerat, am reusit sa gasim o "piazzola"  langa intrare pt toate cele trei corturi. Seara incheindu-se la terasa din camping la o pizza si un pahar de vin rosu sec.

Fiti pe faza, povestea continua, partea II – Ivano Dibona.