Luni seara ne reunim in camping cu Radu, Mike, Oana si Mihai care sosisera mai devreme si hotaram cu totii ca a doua zi sa facem pentru inceput o via ferata mai usoara de acomodare, traseul Ivano Dibona din masivul Cristallo, o ruta bine-cunoscuta in Dolomiti.
Marti dimineata, ceasul desteptator, a se citi Cristi, da trezirea la ora 06, aveam de facut un traseu lung. Eu, Octavian, Andrei si Vali nu aveam chituri de via ferata si am fost nevoiti sa le facem din bucati.
Pregatirea chitului de via ferata. Octavian cand a cumparat coarda nu a luat in calcul suficienta lungime pentru pierderile cu nodurile, cosiderand ca 2,5 m de coarda sunt suficienti pentru chit. Asa ca am zis „noi am venit sa urcam nu sa testam soc-absorbarul”, anul trecut am facut via ferata folosind doar anouri, deci trebuie sa ne concentram pe catarare nu pe cadere.
Plecam cu masinile pe drumul ce duce spre Passo Tre Croci, iar la restaurantul Rio Gere lasam masinile in parcare ne echipam, iar de aici urcam cu telescaunul pana la refugiul Son Forca (2215 m), apoi luam niste „tomberoane” pana Forcella Staunies (2919m), aproape de refugiul Guido Lorenzi (2932 m).
Statia de telescaun de la Rio Gere
Cristallo
Sorapiss.
Un lac ce parea artificial.
„Tomberoanele” ce urca de la refugiu Son Forca la Forcella Staunies (refugiul Guido Lorenzi).
Refugiul Guido Lorenzi
Schita traseului Ivano Dibona.
Cand ajungem sus ne ia in primire un frig si-un vant de-ti ingheta si sangele in vene. Dupa ce ne imbracam cu tot ce aveam la noi ne echipam pentru traseu.
Traseul de via ferata incepe chiar din spatele cladirii statiei de telescaun, urca o pasarela de otel apoi o scara dupa care urmeaza o creasta asigurata cu cabluri groase. Traseul este unul foarte circulat, destul de aglomerat de la prima ora.
Pasarela din spatele statiei de telescaun.
Tremurand de frig la coada de la prima scara.
Traseul fiind unul foarte usor, veti intalni destui oameni incepatori care se asigura cu amandoua carabe pe portiunile unde sunt lanturi. Trebuie sa luati in calcul faptul ca pana in Forcella Grande sunt putine pasaje unde se pot face depasiri.
Prima scara din traseu care ne scoate in creasta.
La inceputul crestei dam de un tunel sapat.
Iesiti in creasta in fata ochilor ni se dezvaluie peisaje de vis.
O traversare mai expusa.
Cel mai mare pod din traseele de via ferata din Dolomiti - Ponte Cristallo (27 m)
Coada formata la scara de la finalul podului.
Cristi pentru a fi sigur ca-l tine podul a asteptat sa urcam toti cei din fata pe scara si apoi a trecut si el podul.
De aici traseul urmeaza pana pe varful Cristallino D'ampezzo (3008m) o creasta usoara asigurata cu o balustrada. Aici am reusit sa depasim mare parte din grupul care era in fata noastra nemaifiind nevoie sa ne asiguram.
Tre Cime Di Lavaredo.
Cele 3 Tofane (Tofana di Rozes 3225 m, Tofana di Mezzo 3244 m, Tofana di Dentro 3238 m)
Refugiul Guido Lorenzi.
Statueta ce marcheaza varful Cristallino D'ampezzo (3008 m).
Creasta Pomagagnon (2450 m), iar in spate Tofanele
Crodda Rossa (3145 m)
Una din ruinele din primul razboi mondial.
Din Varful Cristallino D'ampezzo, traseul începe să coboare spre Forcella Grande (2874 m).
Coborand spre Forcella Grande
In Forcella Grande am facut o pauza pentru regrupare si de masa. Radu studiind harta.
Traseul de via ferrata se termina in Forcella Grande, de aici noi am continuat pe sub Creasta Bianca (2932 m), Forcella Padeon (2760 m), pe sub Varful Vecio de Forame (2868 m) pana in Forccela Alta (2640 m), trecand pe langa o serie intreaga de ruine ale cazematelor din primul razboi mondial, multe structuri fiind inca in picioare. De aici traseul este echipat cu cabluri doar pe portiunile mai expuse.
Pe sub creasta Bianca
Pe Forcella Padeon.
Panorama (Pomagagnon, Tofanele, Crodda Rossa, Tre Cime, Cadini di Misuriina)
Mihai si Tre Cime
Marmolada.
Un pasaj mai expus prevazut cu un cablu si pod de lemn.
Bivacco Mag. Carlo Buffa di Perrero.
Pe fata de sud a Col Pistone (2862m) şi Vecio del Forame (2868m) spre Forcella Alta (2640m)
Din Forcella Alta traseul coboara pe o vale abrupta cu grohotis pana in Forcella Bassa (2417 m), unde traseul se bifurca, o varianta continuand pe creasta del Zurlon (2379 m), Col dei Stombi (2168 m), Val Padeon, iar a doua varianta, cea pe care am ales-o si noi, spre refugiul Son Forca si de aici pe traseul 203 pana in parcarea de la Rio Gere.
Zonele dificile de pe vale fiind asigurate cu cabluri.
Panouri cu imagini din traseul Ivano Dibona si masivul Cristallo.
Ajungand in parcare ne-am dezechipat si am plecat spre Cortina la cumparaturi de echipament montan si diverse alimente, apoi spre camping pregatindu-ne pentru a doua zi unii pentru cocot unii pentru Galleria del Piccolo Lagazuoi.
O descriere a traseului: http://www.dolomiti.org/dengl/cortina/ce/ferrate/detail.html?skip=3&gruppo=Cristallo&cima=&nvia=&diffeng=
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu