Vartopel-Arpasel 31 iulie 2010

Vârtopel - Arpășel în varianta extinsa.

Echipa: Gabi (varverica), Ovidiu, Andrei (ad078), Marius (mariusadx), Octavian (octavian67) și eu, Viorica.

Pe modelul: "Vorbești de lup și lupu la ușă", așa ne-am hotărât și noi pentru tura asta. Pe la jumatatea lunii iulie mă uit la calendar și-l întreb pe Octavian daca vrea să mergem pe Vârtopel-Arpășel în week-end-ul 7-8 august și să-i întrebam pe Gabi și Ovidiu dacă vor sa meargă și ei, Octavian raspunde cu da. Telepatia a funcționat imediat, dar nu perfect și după cateva ore primesc mail de la Gabi care mă întreabă de Vârtopel-Arpășel în acel week-end. Off în acel week-end Octavian stabilise Fisura Roșie cu Catalin, întrebam daca nu vor în alt week-end și daca vor să vină și Andrei, Marius și Gabi_bv. Telepatia functionează încă o dată, și Andrei cu Marius o contactează pe Gabi întrebând când mergem pe Arpășel. Si uite așa ne strângem 6 oameni și stabilim data de 31 iulie și ne rugăm să avem parte de vreme bună.

Ajungem vineri seara la Bâlea cu intenția de a urca la lacul Capra și a sta acolo la cort, iar dimineața să plecam spre Fereastra Zmeilor. Cum socoteala de acasa nu se potrivește întotdeauna cu cea din târg, la Balea bătea vântul destul de tare și era foarte frig pentru luna lui Cuptor, iar unii dintre noi aveau saci de dormit de vară, mult prea subțiri pentru acele temperaturi, așa că ne decidem să dormim la cabana Salvamont Cota 2000 și să urcam a doua zi dis de dimineață.

Seara la cabana ne-am amuzat teribil pe seama sacilor de dormit cu temperatura de comfort la +7 grade care semănau cu niște saci pijama ceva mai grosuți.
Dimineata cerem un pont la salvamontiști pentru cel mai rapid traseu de urcare la Fereastra Zmeilor și aflăm că putem urca cu mașina pe drumul lui Nastase și de acolo într-o oră și jumatate suntem la intrarea în creasta Vârtopel.

La 7.30 lăsăm mașinile și pornim pe traseul TG.

Refugiul Fereastra Zmeilor, ceva cam sifonat de la zapezi.

La refugiu cautam un loc cu soare să ne încălzim și facem pauza de masă.
Aici Marius ii explică lui Andrei cum funcționează telefonul lui cu gps.
"- Dacă vrei sa pornească trebuie să apeși pe start.
- Uite îți arată și viteza, dar acum e zero pentru că stam pe loc."

Urcarea spre Vârtopel.

Când ajungem sus în creastă ne ia în primire un vânticel destul de serios care ne obligă să mergem cu gecile pe noi. Ne echipăm și pe la 9.30 pornim pe creastă.

Jos în caldarea Vârtopelului se plimbau nestingerite foarte multe capre negre.

Creasta Vârtopel.

Muchia Albota.

In sir indian pe creasta.

Înainte de vârful Vârtopel creasta este ceva mai expusă, această porțiune se poate ocoli pe fața sudica pe iarbă. Noi am preferat să mergem pe creasta, dar asigurați în coardă. Din cauza ploilor din ultima perioadă, pământul fiind îmbibat cu apă, bocancii nu mai aveau suficientă aderență pe porțiunile cu stâncă.

Asigurați în coardă.

Chiar dacă prognoza a fost cu vreme frumoasă, umezeala din sol făcea să se ridice valuri de ceată.

De pe vârful Vârtopel facem rapel până în șaua Vârtopelului.

Urmand apoi o urcare ceva mai expusa pe vârful Fântâna.

Pe vârful lui Adam.

Vârful Capra (stânga) și vârful Vânătoarea lui Buteanu (dreapta).

Creasta Arpășel.

Vârful Fantana (stanga) și vârful Vârtopel (dreapta)

Ajunși la baza Urechii Estice Octavian pleaca cap de coarda.

După ce regrupează Octavian, eu încep să fac nodul fluture pentru fiecare să urcăm cât mai repede.
Aglomerație la baza urechii.

Urcare în tandem pe ureche.

Ajunși sus cu toții, Octavian pregătește rapelul de pe prima ureche supervizând pe toata lumea. ;)

:)

Valea Arpășelului.

Pe a doua ureche urcă Ovidiu primul și ne asigură pe ceilalți pe masură ce coboram de pe prima ureche.
Aici Ovidiu ii trasează sarcină lui Marius să strângă coarda, pentru ca mai apoi Ovidiu să monteze rapelul. :D

Ovidiu încercând să descurce coarda pentru rapel

De pe urechea vestică urmează doua rapeluri, după care traseul urmează linia crestei până pe vârful Portița.

Grămadă de pietre, cam asa arată creasta Arpășelului în multe locuri.

După cele doua rapeluri pornim la liber pe creastă ocolind pe fața sudică porțiunile cu stâncă foarte friabile.

Înainte de vârful Portița  există o porțiune de creastă ce seamănă cu un "gard" în care fiecare își dorește o poză pentru amintire. :)

Din vârful Portița se poate face un rapel la două corzi de 50 m sau două rapeluri de 25 m.
Noi având doua semicorzi am ales un rapel lung. Daca pană acum, de cate ori am fost, am făcut rapel mai spre stânga, rapel ce ne scotea pe vâlcelul Portiței spre caldarea Fundul Caprei, de data asta am aruncat coarda ușor mai la dreapta ieșind astfel în vâlcelul ce coboară spre Valea Arpășelului.

Chiar dacă peretele pe unde am coborât era foarte umed și friabil, când am ajuns jos la baza peretelui și am vazut o echipă care urca traseul în sensul vest-est, am realizat ca in felul acesta am evitat să le dam involuntar cu pietre.

Octavian și Ovidiu au ramas să recupereze corzile. Noi am coborat pe vâlcelul Portiței așteptându-i jos în poteca turistică, urmărind de aici încercările lor de recuperare a corzilor.
Umezeala și stânca foarte friabila întârziindu-i pe băieți o ora și jumătate, salvarea lor venind de la o platforma cu piton găsită pe peretele opus, loc de unde corzile s-au putut recupera mai ușor.

Vâlcelul Portiței și vârful Portița.

Din poteca BR Ovidiu ne-a coborat pe niște pante abrupte cu iarbă foarte mare ce ne-au scos jos la masini. Dacă pentru primul care cobora, piciorul se oprea bine în iarba, pentru ultimul iarba se transforma în tobogan. La finalul coborârii Marius concluzionând: "traseul de azi a fost rapelul din vârful Portița și coborarea pe iarbă de la final."

Locul pe unde am coborat.

Creasta Vârtopel-Arpășel.

Iar la finalul traseului am fost răsplătiți cu multe flori frumoase la fel ca și traseul.

Seara am petrecut-o cu toții pe drumul ce duce la Cumpana la un pahar de vorba. Duminică eu și cu Octavian am fost nevoiți să ne întoarcem urgent la Călărași, restul rămânând să savureze minunățiile Vaii lui Stan.

Fotografii: Andrei și Marius.