Prima mea tura de bicla

.
Începutul povestii acestei ture a inceput in ianuarie cand Octavian a cumparat bicicleta lui Elena de la Hoinarii si in pachet Elena cred ca ne-a pus si un "virus" pentru biciclit, caci altfel nu-mi explic cum Octavian a continuat sa duca bicla Elenei la 2 concursuri.
Eu pana in ianuarie nu stiam sa merg pe bicla, fiind singura din familie care nu stie sa mearga pe bicicleta, iar cand Octavian imi spunea ca o sa invat intr-o zi, eram destul de sceptica, spunand ca daca invat intr-o saptamana e bine.

Cand ne-a sosit bicla am mers in parc si acolo au început lectiile de "echilibristica" pentru mine. La inceput alegand un loc mic langa parcare in care incercam sa stau in sa, vazand ca vreau sa renunt Octavian mi-a spus ca trebuie sa mergem pe o alee lunga daca vreau sa invat. Si am ales o alee lunga de 5-600 m, Octavian tinandu-ma de sa din spate si zicandu-mi: "Pedaleaza, pedaleaza.". Pe la jumatatea aleii il vad pe Octavian cum alearga pe langa mine spunandu-mi: "Pedaleaza, pedaleaza, nu te opri." si asa am constientizat ca merg singura.  Bucuria a fost imensa sa vad ca Octavian a avut dreptate si ca am invatat destul de repede. Dupa ce am facut si intoarcerea  pe alee, am continuat in parcare cu invatarea urcarii singura in sa. Dupa seara aceia au urmat lectiile despre tehnicile mersului pe bicicleta, folosit franele de la bicla, la inceput folosind tehnica de franare "a la Fred si Barnie", mers pe zapada, schimbat vitezele, urcat / coborat o panta. Toate plimbarile mele prin parc si imprejurimi n-au reusit sa cumuleze 100 km.
Pe la jumatatea lunii mai am reusit sa-mi cumpar si eu o bicla pentru a putea merge impreuna cu biclele.

Octavian a invatat sa mearga pe bicla singur cand a intrat la liceu, dupa ce i-au cumparat parintii o semicursiera ruseasca. Dupa un an de folosinta a fost nevoit sa o dea fiind foarte rablagita de la cate cascadorii fusese folosita. Dupa o pauza de 27 de ani in ianuarie cu bicla Elenei a reinceput sa mearga iar cu bicla.

In februarie am facut o iesire in Cheile Dobrogei unde am facut cunostinta cu drumurile forestiere si coltii babei.

In martie Octavian a facut prima tura impreuna cu Em si Kya in Macin, unde au cunoscut cu adevarat ce inseamna coltii babei, descrierea lor aici.

A urmat in aprilie o tura Octavian cu Em in Piatra Craiului (65 km) si Postavaru (23 km).

De 1 mai o tura de cocot combinata cu o urcare pana la cariera 3M si coborarea inapoi in sat la masina. Aici am incercat si eu cateva portiuni pe urcare mai drepte.

Pe 9 mai a urmat primul concurs al lui Octavian, "Prima Evadare"


Pe 26 iunie primul triatlon la 2 Mai, "Fara asfalt".

Cum in week-end-ul 3-4 iulie se anunta o vreme urata la munte pentru cocot, vineri seara hotaram sa facem o tura cu bicla mai pe langa casa, pe dealurile de la Ostrov pana la lacul Oltina.

Traseul nostru Calarasi - Coslugea.

Bike route 576181 - powered by Bikemap 

Sambata pe la 10 dimineata reusim sa plecam spre Chiciu pentru a trece cu bacul la Ostrov. Pe drum Octavian imi spune ca merg mult prea incet si ca in ritmul asta nu ajungem prea departe, ii spun ca nu pot mai repede si ca trebuie sa merg in ritmul in care ma simt confortabil, mai ales ca mergem pe DN3 pe unde mai trec si tiruri. Octavian intelege si nu ma mai bate la cap cu viteza, eu incerc insa sa vad cu e cu foaia mare si spre surprinderea mea reusesc sa merg bine.

Dupa 11 km ajungem la Chiciu unde din cauza Dunarii care este crescuta foarte mult bacul ajunge pana in sosea, iar cei fara masini trebuie sa treaca pe niste boxpaleti pentru a urca pe ponton. Bacul nostru tocmai se apropia de mal incercand sa "parcheze" la ponton loveste un stalp de curent, mai mai sa-l rupa. Dupa ce un excavator mai scoate niste stalpi din gardul de pe margine, bacul reuseste la a doua incercare sa traga la ponton. Pe la 12 si un pic coboram pe malul dobrogean si pornim pe DN3 spre manastirea Dervent.
De aici si pana dupa manastirea Dervent mare parte din drum este cu piatra cubica, unde la prima coborare simt ca ma ia ameteala de la uitat la pietre. Soarele ardea fara mila, iar in momentul in care incercam sa ma opresc sa ma odihnesc simteam cum ma topesc de caldura.

La Ostrov ne luam dupa indicator si intram in sat, pe la jumatatea satului ne opreste un nene si ne spune ca trebuie sa ne intoarcem si sa iesim pe DN3 daca vrem sa mergem spre Dervent. Facem cale intoarsa si pe prima strada o luam la stanga in speranta ca ne scoate pe drumul cel bun. Dupa 100 m dam de o panta care pe la jumatate scoate sufletul din mine si sunt nevoita sa merg pe langa bicla. Iesim inapoi in DN si ne continuam drumul spre Dervent.

Pe la 2 ajungem la manastire si facem o pauza mai lunga sa ne odihnim si sa scapam de soarele arzator de dobrogea. Aici facem si o plimbare pana la izvorul tamaduirii unde umplem bidonul cu apa si ne hidratam bine. Mai stam de vorba cu nenea de la magazinul manastirii care se bucura cand vede si romani pe bicle prin zona si ne povesteste despre turele lui cu bicla. Pe la 3 fara ceva plecam sa cautam un loc de popas pentru masa de pranz.

De la manastire drumul porneste cu o panta destul de serioasa pentru mine, iar foamea isi spune cuvantul, muschii de la picioare nu vor sa ma mai asculte deloc. Dupa ce urcam panta gasim un copac pe marginea drumului si ne oprim sa mancam sa ne refacem rezervele. Cum tantarii nu m-au lasat prea mult sa ma odihnesc a trebuit sa o luam din loc si sa dam din pedale spre lac. Fiind foarte tarziu hotaram sa ajungem la lac pe la Coslugea - Satul Nou pe un drum comunal in speranta ca va fi bun de mers pe el.

Pe la 4 intram pe drumul spre Coslugea si pana in sat asfaltul era destul de bun, prima parte cu fals plat apoi o coborare abrupta, cel putin pentru mine.  In sat situatia se schimba pe masura ce avansam asfaltul incepe sa dispara, iar la iesirea din sat intram pe un drum de tara unde colbul depasea 5 cm.
Aici niste copii vazandu-ne cu biclele au incaput sa vina dupa noi cu biclele si luandu-se la intrecere intre ei aratand tot felul de scheme.

Aici drumul se bifurca si nestiind care-i drumul cel bun, fiind si tarziu hotaram sa ne intoarcem pentru a nu ne prinde noaptea pe drum, mai ales ca nu aveam faruri si stopuri. Acasa constatand pe bikemap ca drumul spre Satul Nou facea stanga ceva mai devreme.

Intoarcem si dupa o urcare lunga si anevoiasa pentru mine pe la 5 iesim din nou in DN3 si-i dam bice pentru a ajunge pe lumina la Calarasi. Mai facem o pauza de masa pe drum. Din cand in cand ne oprim pentru a-mi dezmorti mainile, tantarii nu ne lasa prea mult sa ne oprim. Pe la 7 seara dupa ce soarele se domoleste facem o pauza de cremuire cu autan pentru a putea pedala pana acasa. Pe la 8 suntem la bac si la 8.30 coboram la Chiciu unde constatam ca intre timp Dunarea a mai crescut cu aproape 10 cm.

Intre timp cei de la bac au pus o barna pentru oameni pentru a se putea ajunge pe uscat. Incerc sa fac echilibristica cu bicla pe barna, dar oboseala isi spune cuvantul si aterizez cu un picior in apa pana la genunchi.
Cu ultimele puteri pedalez cei aproximativ 10 km pana in oras, iar podul peste canalul siderurgic ma stoarce de ultimele puteri.

Inainte de intrarea in oras trecem prin padure si de frica tantarilor raman cu ochelarii de soare la ochi, chiar daca lumina este din ce in ce mai slaba. Am reusit sa ajungem in oras inainte de a se intuneca, sunt multumita, acum nu trebuie sa ma mai grabesc, pot sa merg si pe langa bicla pana acasa.
Evitam intoarcerea prin parc din cauza aglomeratiei si alegem sa ne intoarcem pe o strada cu sens unic unde trebuie sa fiu atenta sa merg cat mai pe dreapta pentru a nu incomoda soferii.
Ajunsi la bloc ultimul test este caratul biclei in carca pana la etajul 3.
Dupa un dus si o masa frugala a urmat un somn luuuuung si o duminica de relaxare si odihna.

Concluziile acestei ture: am invatat cu schimbatul vitezelor, am invatat sa merg pe foaia mare, sa cobor pantele mai usor, sa nu-mi mai fie atat de frica cand trece o masina pe langa mine.
Am avut parte si de ceva adrenalina pe doua coborari cu piatra cubica cu niste soferi care veneau in viteza spre mine pe mijlocul drumului.
Am intalnit si oameni care tipau la noi din microbuz: "Nebunii", dar si oameni care ne admirau ca facem sport si mergem cu bicla.

A fost o tura frumoasa pentru mine in care am invatat destul de multe.