Un Iepuras cu blanita verde si frageda, sau Muchia Iepurasului din Peretele Animalelor, gr. 5A, 4 A0 (6), 6 lc - 10 mai 2008
Motto: "Cine are noroc are. Sailalalala. Cine n-are... n-are." citat din Cassa Loco
Echipa: Muha, Vali, Octavian si Viorica.
Cum vremea nu se anunta prea frumoasa in weekend, eu, Muha si Vali doream sa mergem totusi la munte, mai trebuia convins soferul, adica Octavian, ca poate totusi vremea va tine cu noi si nu va ploua.
Reusim vineri seara pe la 19:30 sa plecam din Calarasi, iar pe la 21:00 ajungem in Bucuresti, de unde ii recuperam pe Muha si Vali si plecam cu totii spre Cheile Rasnoavei, cu doua opriri pentru aprovizionare cu paine de la Comarnic si slanina si ceapa din Busteni .
Pe la miezul noptii ajungem in Poiana Inului, unde ne intindem corturile, punem de-o masa campeneasca pe portbagajul masinii si bem cate un "pahar de borsec". Apoi ne bagam in sacii de dormit, nu de alta dar eu eram nerabdatoare sa-mi testez salteluta.
Recunosc ca am dormit ca un prunc pana dimineata cand s-au aprins luminile in cort si Mos Ene s-a speriat si a fugit. Baietii au fost ceva mai obositi si au iesit din saci abia pe la 10.
Dupa ce punem de-o masa campeneasca la soare, citim descrierea traseului dupa M.Barbu, care ne spune ca vom simti simfonia escaladei pe acest traseu .
Schita Muchia Iepurasului - sursa: www.roclimbing.net
Pe la 12:15 ne punem in miscare spre Peretele Animalelor, acum padurea era toata inverzita, oferindu-ne un decor feeric si o racoare placuta. La 13:10 suntem la baza peretelui, unde ne echipam.
Muha si Vali echipandu-se.
La 13:30 Octavian pleaca primul in traseu.
Prima lungime de coarda.
Prima lungime de coarda se urca cca 8 m pe o fata cazuta, apoi in traverseu stanga cca 4 m pana la un horn pamantos si ierbos. Iesirea din horn este usor surplombata, si aici trebuie sa folosim tehnica celor 70 de fire de iarba (teoria cu cele 50 de fire nu tine aici), dupa depasirea acestui pas gasim pe peretele din stanga prize bune si o cordelina. Apoi usor dreapta si sus pana in prima regrupare.
A 2-a lungime de coarda se urca 2-3 m, apoi usor dreapta si continuam in sus pe muchie pana in a 2-a regrupare.
Octavian in a 2-a regrupare.
Viorica pe a 2-a lungime de coarda.
Vedere spre Muchia Caprioarei din a 2-a regrupare.
Vedere spre Lupul cel Rau
Vedere spre Bucegi.
Muha escaladand hornul pamantos.
Octavian plecat in a 3-a lungime.
Octavian a legat lungimea a 3-a si a 4-a intr-una (necesita coarda de 60m.). Lungimea 3 se urca pe muchie pana la o placa spalata unde se face un traverseu de 2-3m spre dreapta. Pe placa se afla un piton de care putem asigura pentru a face traverseul fara prea mari emotii. De aici continuam urcarea, pe o zona cu pamant, iarba si stanca relativ friabila, pana in regruparea a 4-a. Lungimea a 5-a pornim din regrupare usor stanga, apoi drept in sus pana iesim din nou pe linia muchiei. Aici muchia este inierbata, apoi urmeaza o brana inierbata pana in regruparea a 5-a.
Octavian in hornul din lungimea a 6-a.
Lungimea a 6-a pleaca orizontal din regrupare pana la baza hornului. Prima parte a hornului se urca pe fata din stanga, apoi executam o scurta traversare pe fata din dreapta, apoi direct prin horn prin ramonaj. La capatul hornului noi am facut iesirea pe fata din stanga, pe o placa spalata. Dupa trecerea placii mergem dreapta si sus pana la iesire. Aici se poate face regrupare la copac.
Atentie, pe ultimii metri coarda se va trage destul de greu datorita frecarii. Din regruparea finala contactul auditiv (si desigur si cel vizual) cu secundul este zero.
Cand Octavian a ajuns in regrupare a inceput sa ploua usor, avand cu totii parte de un dus scurt.
Octavian in regruparea finala, la sfarsitul traseului.
La 17:20 am iesit victorioasa din traseu.
Timpul necesar parcugerii traseului (la prima vedere) de catre prima echipa a fost de aproape 4 ore.
Poiana Inului.
Predealul.
Vali pe ultima suta de metri…
Victorieeee!
Spre seara norii s-au ridicat de deasupra Bucegilor, lasandu-ne sa-i admiram.
Muha filata de 2 pinguini.
Muha
La final am fost premiati cu un curcubeu.
Strangerea echipamentului.
Cele 2 echipe la final de traseu. 
Pe poteca de retragere, la iesirea din padure am avut parte, din nou, de ploaie, de data asta mai lunga.
Peretele Animalelor dupa ploaie.
Animatie in Poiana Inului.
Ajunsi la corturi, am pus de o masa campeneasca pe portbagajul Loganului (ca de-asta are fundul mare), apoi, invitati fiind, am mers si noi la focul de tabara.
Un recital superb la focul de tabara.
Si un foc pe masura.
Focul de artificii.
Duminica vremea nu se arata prea frumoasa si am zis sa nu ne fortam norocul intrand pe vre-un
traseu. In jur de ora 13 a inceput si ploaia. Ne-am felicitat pentru decizia corecta de a nu intra in traseu.
Bucegii acoperiti de nori.
Desigur, in drum spre Bucuresti, am oprit si la Riviera, unde ne-am delectat cu clatite si papanasi.
Curcubeu pe autostrada Soarelui.
Multumesc colegilor de tura pentru atmosfera placuta.
Foto: Octavian si Viorica. Autor jurnal: Viorica
PS: Motto-ul turei are legatura cu norocul de a ne ocoli ploaia in traseu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu