Traseu de via ferata pe creasta - NUMAI PENTRU TURISTII EXPERIMENTATI SI ECHIPATI CORESPUNZATOR.
Echipament: ham, casca, dispozitiv de asigurare cu amortizor de soc, manusi de via ferata.
Pentru ca noi nu am avut dispozitiv de asigurare cu amortizor de soc am folosit 2 anouri lungi (120cm) cu cate un nod opt pe fiecare anou (ptr. a absorbi socul unei eventuale caderi) si carabiniere.
Traseul necesita o minima experienta in catarare.
Marea majoritate fac acest traseu in sensul Hafelekar - Langer Sattel, pasajele dificile fiind in urcare, noi l-am facut in sensul invers fiind mai...
Cum vremea nu a fost de partea noastra pentru a putea urca pe Mont Blanc, avand parte de 4 zile cu ploaie in Chamonix, am zis sa ne continuam concediul si sa mergem in Innsbruck (Austria) sa ne plimbam. Dar cum nu se poate concediu si fara ceva miscare pe munte si pentru ca plimbarile prin oras erau mult prea obositoare pentru noi, am hotarat sa facem niste trasee de via ferata. Pentru ca eu fusesem speriata de o doamna care se catarase pe un alt traseu de via ferata, cu pasaje dificile, am zis sa incercam pentru inceput traseul Innsbrucker Klettersteig, un fel de creasta Pietrei Craiului mult mai ascutita si zimtata .
Marti dimineata am incercat sa ne trezim ceva mai devreme, dar nu am reusit, asa ca pe la 10 reusim sa plecam din camping si dupa ce am schimbat 2 autobuze, un trenulet si o telecabina, pe la 11.30 eram la Seegrube pregatiti de munte.
Schita traseului nostru, cu albastru traseul turistic AV215 Seegrube (1905 m) - Langer Sattel (2258 m), cu rosu traseul de via ferata Insbrucker Kelttersteig si cu galben traseul de coborare AV216 Kefelekar (2269 m) - Hungerburg (868 m).
Panorama aspra NordKette facuta de la Patscherkofelhaus, terenul nostru de joaca.
NordKette vazut din Kranebiten (zona campingului nostru).
Dupa o pauza de masa la Segrube plecam spre Langer Sattel. Pe drum admiram creasta pe care ne vom catara
si niste floricele dragute.
Sattelspitze (vf. din stanga), Brandjochspitze - 2569 m(vf. din spate) si Kemacher - 2480. (vf. din dreapta).
Octavian si Innsbruk-ul.
Panorama din Langer Sattel spre Wettersteingebirge.
Pe la 12.15 suntem in saua Langer Sattel si ne indreptam spre creasta.
La 12.30 ne oprim la un mic refugiu de la baza crestei pt. a ne echipa. Traseul nostru de creasta fiind marcat cu triunghi galben.
Octavian pregatit pentru traseu.
Creasta si in departare crucea de pe primul varf, Kemacher (2480m).
Cateva capre negre la plaja.
Ceva trafic pe creasta.
Vedere spre Karwendel
Primul pasaj dificil unde avem de asteptat sa coboare cei care veneau dinspre Hafelekar.
Dupa o ora suntem pe vf. Kemacher (2480m)
Panorama de pe vf. spre Karwendel.
Octavian, operatorul de serviciu.
Dupa o pauza de foto si video pornim la drum, mai ales ca mai aveam inca 2 vf. de urcat, care nu erau prea apropiate.
Un pasaj in traversare mai expus.
De pe acel varf am venit noi, pe creasta binenteles
Unul din multele pasaje de traversare.
Si ca traseul sa nu fie prea banal, cei care intretin traseul au montat in 2004 si un pod de aproximativ 10 m lungime, cu amortizoare, asta pentru a crea mai multe senzatii.
Octavian pe pod.
Dupa iesirea de pe pod urmeaza un traverseu prevazut cu trepte.
Un perete usor surplombat, prevazut cu trepte.
La 15.15 eram pe al 2-lea vf. (peste 2400). In spate Karwendel.
Octavian si vf. Kefacher, in spate stanga: Brandjochspitze (2569 m), Hohe Warte (2596 m), Kl. Soltein (2637 m).
Pe acest varf am completat si in carnetul de varf, primul mesaj fiind din aprilie 2004.
Octavian in rolul de scrib.
Si ptr. ca suntem pinguini adevarati trebuia sa consemnam cu un sticker
Creste secundare din Nordkette.
Karwendel la orizont si varfurile Kefelekarspitze (2334 m), Mandlspitze (2366 m), Rumerspitze (2454 m) in dreapta.
Insbruck si potecile ptr. montan bike.
Spre cel de-al 3-lea vf.
Octavian pe vf. Seegrubenspitze (2350 m), ultimul varf din acest traseu.
Ultimul pasaj dificil, cu portiuni usor surplombate si finalul traseului de creasta.
Dupa aproape 5 ore de creasta ajungem la refugiul de langa telecabina Hafelekar unde facem o pauza de masa.
Octavian si refugiul unde s-au filmat secvente din filmul Sisi.
De la telecabina pornim pe traseul 215 spre Hungerburg.
Dupa ce trecem de cabana Boldenstein (1661 m), dam de o bulina galbena pe un gard cu ceva scris in germana. Ne uitam la el, nu intelegem ce scrie, si plecam mai departe. Dupa ce trecem de padurea de jnepeni si intram in padurea de conifere, ajungem intr-un loc in care poteca se termina brusc cu niste copaci doborati de drujbe. Pentru ca nu se intrevedea nici o poteca pe langa zona defrisata, am zis sa ne strecuram printre brazii doborati si poate vom da de poteca ceva mai jos.
Dupa ce am coborat vreo 3-400 m am zarit un utilaj de transportat busteni si poteca de biciclisti. Dupa 10 min de mers pe poteca biciclistilor am dat din nou de bulina galbena, dar si de o sageata care indica traseul de ocolire.
Pe la ora 20 am ajuns la Hungerburg de unde am luat autobuzul spre camping.
A doua zi am fi vrut sa facem traseul Kaiser Max Klettersteig, un traseu de via ferata de perete, insa vremea nu a mai tinut cu noi, dimineata inainte de a pleca din camping a inceput sa ploua mocaneste.
Schita traseului Kaiser Max Kelttersteig.
Insemnele cu pinguini in campingul Kranebitten.
Dupa un traseu asa de frumos, seara am sarbatorit cu o friptura stropita cu un vin rosu sec
Alte cateva poze din excursie.
O inghetata "austriaca".
Un vin de butoi tinut la ghetar.
Un urs alpin de gradina zoologica.
Muflon.
Cerb lopatar.
Crocodilul de patiserie.
Pinguinul de oras.
Help! Salvati pinghi. Donati 1 euro ptr. pinguini.
Autor RT: Viorica.
PS: Pentru cei care vor sa faca ture de drumetie cu ghid in zona Innsbruck, acestea sunt gratuite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu