Muchia Caprioarei - Peretele Animalelor

Muchia Caprioarei 26 iulie 2008

Traseu de alpinism tehnic (catarare). Grad de dificultate cotat 4B; 5 A0 (6+); 6 lc.

Acest traseu necesita cunostinte tehnice de escalada, tehnica de asigurare cap/secund, cunoasterea nodurilor folosite in alpinism.

Alpinismul este o activitate periculoasa care poate cauza raniri grave sau chiar moartea!

Inaintea implicarii in astfel de activitati (alpinism, escalada) este necesara o pregatire specifica.

Fiecare este responsabil pentru propriile actiuni si decizii.

Echipament tehnic necesar ptr. o echipa de 2 persoane:
- o coarda de 50 m
- 10 bucle expres (de preferat, ca lungime, de minim 25 cm.)
- 4 carabe cu filet­
- 2 carabe simple­
- 2 anouri de 120 cm
- 2-3 anouri de 60 cm
Echipament individual:
- dispozitiv de asigurare/rapel
- ham
- casca
- espadrile
­- saculet cu magneziu

Schita traseu: Tresee alpine in Carpati - Walter Kargel.

Schita: http://www.roclimbing.net/

In urma cu 2 saptamani "pinguinii" care au fost la mare s-au gandit ca weekendul acesta sa mearga in Cheile Rasnoavei la cocot. Vremea era prognozata ca fiind destul de instabila, asa ca decizia finala s-a luat abia vineri pe la pranz. Mergem, totusi, in Chei si facem Muchia Caprioarei, traseu ramas restant. Facem rucsacii in graba si pe la 4 dupa-amiaza plecam spre Bucuresti unde ne intalnim cu Victor, Muha, Andrei, Vali si Dana. Ajungem destul de tarziu in Rasnoave, unde cautam o poiana mai mare ptr. toti pinguinii, inclusiv cei care urmau sa soseasca a 2-a zi.

Sambata dimineata cerul era destul de innorat, dar cu speranta ca vremea se va indrepta, eu,
Octavian si Victor plecam in jur de ora 9,30 spre Poiana Inului, urmand ca Vali si Muha sa vina un pic mai tarziu. Andrei si Cristi au plecat sa faca traseul Creasta Generalului pana sus la
via-ferata. Echipamentul de catarare si mai mult decat atat

Traseul are 6 lungimi de coarda si urmareste linia clara a muchiei pe 240 m difierenta de nivel. Catararea este libera cu pitoane de asigurare mai rare, exceptie facand lungimea a 5-a, care este destul de bine pitonata, aceasta dand si gradul traseului. Pe primele 4 lungimi de coarda comunicare intre cap si secund este destul de buna, nefiind nevoie sa folosim statiile Walkie-Talkie. Pe ultimele 2 lungimi am folosit statiile ptr. o comunicarea mai usoara (in locul Piu-rilor standard).

Primele 4 lungimi de coarda sunt destul de lejere cu pasi de gradul 4. Lungimea a 5-a este cea mai dificila avand un pas de gradul 6+ la liber sau A0/A1 la artificial (o fisura de 15-20 m. ce se poate parcurge in bavareza sau alte tehnici de opozitie). Ultima lungime, a 6-a, este una relativ usoara cu pasi de gradul 4.

Ajungem la baza traseului pe la 10.30, iar la 11 Octavian pleaca in prima lungime de coarda a traseului.

Prima lungime de coarda.

Octavian la inceputul primei lungimi de coarda.

Prima lungime are doar 3 pitoane.

Octavian in prima regrupare.

Victor pe prima lungime.

Octavian si Victor in prima regrupare.

A 2-a lungime de coarda.

A 2-a regrupare, fiind mai aeriana si neavand loc toti trei, eu si Victor am stat ceva mai jos, asigurati in coarda cu nodul cabestan.

Lungimea a 3-a.

Victor filandu-l pe Octavian.

A 3-a regrupare. In dreapta se vede Muchia Iepurasului.

Victor la finalul lungimii a 3-a.

Lungimea a 4-a.

In lungimea a 4-a muchia se ingusteaza, iar spre finalul ei intalnim o portiune cu multa iarba.

Victor si Poiana Inului.

Regruparea a 4-a.

Octavian la inceputul lungimii a 5-a.

Lungimea a 5-a si cea mai dificila a traseului are pasul cotat 6+ la liber (rotpunkt). Aici linia traseului ne conduce intr-un mic traverseu de 2 m spre stanga, apoi urca drept, urmand linia fisurii. Pasajul poate fi trecut prin tehnica numita bavareza sau alte tehnici de opozitie. Aceasta portiune este destul de bine pitonata, in pasajul cel mai dificil avand in stanga fisurii un spit. Daca pasajul nu poate fi trecut la liber avem posibilitatea folosirii scaritelor.

Eu dupa 2-3 incercari esuate de a urca in bavareza , Victor a venit cu ideea salvatoare, punandu-mi ca are in rucsac o scarita. Dupa ce am pus scarita in spit, folosind-o ca priza ptr. piciorul stang am reusit sa urc acest pasaj. Ptr. a urca la bavareza este nevoie si de un pic de forta in brate.

Octavian si cu Victor au urcat fara scarite.

Pasul cel mai dificil din traseu.

Regruparea a 5-a (aici se uneste Muchia Caprioarei cu Muchia Iepurasului).

In regruparea a 5-a Octavian a folosit o nuca ptr. a tine regruparea cat mai aproape de stanca, deoarece in caz contrar, corzile ar fi venit pe directia de smulgere a pitoanelor.

Traseul poate continua direct in sus (traseul standard din Muchia Caprioarei) sau se poate traversa usor spre dreapta pentru a intra in ultima lungime din Muchia Iepurasului.

Eu si Octavian in regruparea a 5-a.

Victor pe ultima portiune a lungimii a 5-a.

Lungimea a 6-a se urca 3m drept, apoi un traverseu de circa 1 m spre stanga, pe sub o burta, apoi urca pe un horn de 5-6m. Dupa iesirea din horn traseul urca in trepte pana la final, in zona de copaci. Regruparea finala se face la copac.

In jur de ora 15 Octavian termina traseul si regrupeaza.

Cand mai aveam de urcat cativa metri, brusc incepe o ploaie torentiala. Oricum, mari probleme nu ne-a creat deoarece portiunea finala este usoara.

La 15.30 secundul doi, Victor, iese victorios din traseu.

Vali si Muha, echipa a doua, nefiind atat de norocosi ca noi i-a prins ploaia in traseu.

Ploaia a inceput cand Vali era in regruparea a 5-a, dupa trecerea pasajului dificil. Muha ghinionista ca si data trecuta (adica pe Muchia Iepurasului) a fost nevoita sa treaca pasajul cel mai dificil pe ploaie.

Pe ultima lungime Vali ne-a cerut prin statie sa-i pregatim regruparea pt. a o aduce si pe Muha cat mai rapid sus. Imediat dupa ce Vali ajunge sus, in regrupare, a inceput sa ploua cu grindina, facandu-i lui Muha si mai dificila catararea. Muha este nevoita la un moment dat sa se adaposteasca de ploaia cu grindina (undeva intr-o zona relativ mai ferita) deoarece nu se mai putea uita in sus.

Peisaj dupa prima repriza de ploaie.

Victor adapostindu-se de ploaie sub copaci.

Octavian si Vali filand-o pe Muha. Zonele de alb reprezinta grindina cazuta.

Cam ce-a ramas dupa grindina

Retragerea din traseu se face prin padure pe partea cealalta a peretelui pe o panta suficient de inclinata. Pe vreme buna poteca este destul de bine conturata, insa acum, dupa ploaia cu grindina a trebuit mai mult sa ghicim traseul bun de urmat.

Oricum, zona de coborare prin padure, devenita acum si foarte alunecoasa, ne-a facut retragerea foarte interactiva.

In continuare ploaia ne-a insotit in reprize mai mici sau mai mari pana la corturi.

Peretele Animalelor dupa ploaie. Cam ud rau

Trupa de soc care a avut curajul sa se catere sambata in peretele animalelor.

La iesirea din poiana Inului am mai avut parte de o repriza serioasa de ploaie, aici fiind primiti de niste turisti sa ne adapostim sub un umbrar pana la potolirea ploii. Ajunsi la corturi, nici n-am reusit bine sa ne schimbam cu haine uscate, ca a si inceput o alta repriza de ploaie ce a durat cam 2 ore.

Dupa schimbarea cu hainele de grataristi am trecut la faza cea mai grea a turei, aceea de a face gratarul pe ploaie, spre norocul nostru sub umbrarul adus de parintii lui Cristi.

La un gratar la iarba verde.

Umbrarul salvator care ne-a tinut pe toti la un loc.

Tabara de alpinisti-grataristi

Maestri bucatari sau grataristi

Muha incantata de noua ei jucarie.

Vali exersand tehnica de... "poanie"

Mici delicatese ptr. masa de seara

Dupa o masa copioasa, seara s-a incheiat cu un foc de tabara aprins cu jarul de la gratar.

Duminica dimineata trezirea s-a dat dis de dimineata, adica pe la ora 9-10.

Vremea fiind destul de inchisa, si peretii umezi, baietii au fost nevoiti sa astepte sa iasa soarele ptr. a putea face ceva escalada.

Un pic mai sus de Bolovanul Prostului, in padure, sunt niste stanci cu trasee amenajate pe spituri ptr. escalada. Din pacate nu le stim nici numele si nici gradele.

Stanca gasita aici era destul de uda, pe alocuri si cu noroi, facand catararea mai dificila.

Octavian cap de coarda pe primul traseu.

Andrei in mansa pe primul traseu.

Victor cap de coarda pe al 2-lea traseu.

Octavian in mansa pe al 2-lea traseu.

Pe la 15 si putin a inceput sa ploua, gonindu-ne mai repede spre casa. In drumul nostru spre casa am facut clasicul popas la Riviera.

Jepii si Caraimanul vazuti de la Riviera.

Multumesc colegilor de tura ptr. atmosfera placuta si lui Victor ptr. scarita salvatoare.

Foto: Cristi si Viorica

Autor: Viorica­­