Bucegi 8-9 noiembrie 2008
Echipa: Em, Octavian si Viorica
Traseu: Cab. Gura Diham, Cab. Poiana Izvoarelor, Pichetul Rosu, Tache Ionescu, Cab. Malaiesti, Valea Malaiesti, Hornul Mare al Malaiestilor, Vf. Omu, Valea Cerbului, Cab. Gura Diham.
Dupa un week-end frumos, cu ceva cocot in Macin, si-n care am mai marcat pe harta 2 drumuri noi, ne-am propus sa facem si o tura serioasa prin Bucegi. O escaladare a canioanelor de pe Valea Urzicii, dar din motive de serviciu/familie trupa de soc nu s-a putut strange, asa ca... ne-am multumit si cu o plimbare la Malaiesti si Omu. Sambata dimineata ne intalnim cu Em la Victoriei si plecam cu totii cu masina spre Busteni. Drumul destul de lejer, ajungem devreme la Gura Diham.
Aici ne echipam corespunzator si pornim agale, pe covorul rosu de frunze, pe panta prostului. De la Gura Diham ni se mai alatura un tovaras de drum, un pic mai blanos, care ne-a insotit pana la Malaiesti.
Drumul pana in Poiana Bucsoiului a fost destul de incetosat, fara vizibilitate. Din cand in cand norul se mai scutura din umeri sa ne arate ca are totusi si ceva picaturi de ploaie.
Ajunsi in Poiana Bucsoiului cerul s-a inseninat si in fata ni s-au aratat crestele luminate de soare, plafonul de nori ramanand undeva mai jos de noi.
Creasta Balaurului in stanga, Valea Bucsoiului in centru si Bucsoiul Mare in dreapta.
Valea Prahovei fiind acoperita de un val de nori.
Postavarul cu o caciula de nori deasupra.
Piatra Mare incercand sa-si faca loc din noianul de nori.
Tara Barsei sau Depresiunea Brasovului scaldata in soare.
Ajunsi la belvedere am hotarat sa facem o pauza de poze si ciocolata, nu de alta, dar era mult prea devreme si nu doream sa ajungem la ora 12 la Malaiesti. Asa ca de aici si pana la Malaiesti ne-am tot lungit pe drum admirand peisajul si incercand sa descoperim toti muntii care ni se infatisau. Acest weekend a fost o lectie frumoasa de geografie, eu si Em impartasindu-ne cunostintele
Saua Malaiesti si Culmea Tiganestilor.
Eu si Em incercand sa descoperim ce culme se vede in fata dupa turnul de piatra.
Din cand in cand cabana Diham isi arata acoperisul rosu.
Pe drum tovarasul nostru blanos, maraia din cand in cand, coborand spre vale, anuntandu-si prezenta cu cateva latraturi. Probabil prin preajma aflandu-se vreun Mos Martin, care ar fi dorit si el ceva mancare.
Baietii si bunul nostru tovaras de drum.
Em la o saritoare foarte dificila din traseu. Din pacate tovarasul nostru blanos a stat mult prea relaxat la pozat si a stricat bunatate de fotografie.
Turnul de piatra din Saua Malaiesti.
Padina Crucii si Culmea Tiganesti in spate.
Crucea de pe Padina Crucii.
O alta saritoare foarte periculoasa din traseu, prevazuta cu lant pentru siguranta turistilor.
Cabana Malaiesti intr-un cadru pitoresc. Din pacate nu pot participa si eu cu aceasta poza la concurs, cica Octavian e admin si ei nu au voie sa participe.
Ajunsi pe la 13.30 la cabana, cateii care pazeau cu strasnicie zona, au dat un spectacol de toata frumusetea. Din pacate pentru ei, tovarasul nostru de drum nici nu s-a sinchisit de latraturile lor.
Dupa ce si-a facut datoria de caine de paza, s-a asezat frumos la soare, langa mese, asteptand ca turistii sa-i ofere si lui ceva carnita.
Si pentru portia de carne si oase primita, ne-a oferit si un spectacol acrobatic.
Daca ajungeti pe la Malaiesti si sunteti iubitor de animale, incercati sa nu stricati painea, oferidu-le-o cateilor, nu de alta, dar nu le place painea, doar carnea.
Dupa ce am mancat si ne-am cazat, pe la 15.30, ca sa nu adormim, am zis sa facem o plimbare pana la lacul Tiganesti. Am urcat pe Padina Crucii, prin spatele cabanei, pana sus in sa. Ajunsi in sa, am facut dreapta pe poteca ce duce pana la cruce, stiind ca acu 2 ani cand am fost pe aici, din cauza cetii n-am vazut nimic. Ajunsi la cruce, am vazut o placuta in care scria: montat in iunie 2008. Afland si motivul pentru care nu stiam de existenta ei.
Aici am incercat sa-i indentificam pe Marti si Silvana prin Piatra Mare. Am aflat la telefon de ce nu-i vedeam, erau pe versantul opus.
Dupa ce ne-am conversat cu Marti la telefon am plecat sa vedem si lacul Tiganesti, a se citi o balta.
Ajungem pana aproape de Scara, dar lacul tot nu se zarea, asa ca ne lasam batuti. Cum intunericul se apropia cu pasi rapizi am zis sa ne intoarcem, sa nu coboram panta brupta de pe Padina Crucii la frontala, lacul o fi secat si d-asta nu-l vedem.
Muntele Scara.
Intorsi la cabana, mancam cate o ciorba de "legume parfumate" (adica de fasole, dar am aflat de la cabanier ca in jargonul local asa i se zice) si am baut cate o bere, iar pe la 19.30, rapusi de oboseala, ne-am retras in camera noastra.
Din pacate noua cabana seamana foarte mult cu o carciuma, singura diferenta fata de cele ordinare fiind altitudinea si faptul ca in sala de mese nu este permis fumatul. "Turistii" (nu ma intrebati de ce am pus intre ghilimele turistii) veniti la cabana cred ca erau intr-o tabara de instructie, toata noaptea batand pas de defilare pe hol.
Dimineata, pe la 9 fara ceva, dupa un somn atat de odihnitor la munte , am plecat spre Hornurile Malaiesti. Ziua de duminica ni s-a aratat frumoasa inca de la prima ora.
Postavarul scaldat in soare.
Turnurile Malaiesti.
Hornurile Malaiesti.
Hornul Mare ne intampina inca de la intrare cu zapada inghetata.
Ajunsi la baza hornului, am strans betele si am scos pioletii pentru a ne ajuta sa urcam pe portiunile cu zapada inghetata.
Pana aici lui Octavian traseul i s-a parut destul de monoton, aici se simti in largul lui, simtea aventura, simtea ca este in sfarsit pe munte.
Octavian ascutindu-si pioletul pe o placa de gresie.
Eu, cu talpile bocancilor aproape ca ale espadrilelor, nu m-am incumetat sa dau cu bocancul in zapada, riscand sa-mi pierd si ultima ramasita de unghie, dupa ce in prima tura adevarata pe munte mi-am distrus o frumoasa pedichiura. Asa ca... m-am multumit sa merg in spatele lui Em, care adancea cu lopatica pioletului urmele sumare facute de Octavian.
Octavian inaintand pe horn.
Pe la jumatatea hornului am ajuns un alt grup si pentru a nu primi pietre in cap si a ne impiedica unii de altii, Octavian considera ca e mai bine sa traversam pe dreapta.
Octavian ajutandu-ma sa traversez mai usor.
Dupa traversare, am urcat pe un mic hornulet, apoi in zona in care hornul se deschide larg ocolim prin dreapta portiunea cu zapada.
X-ema-X s-a jucat cu niste avioane si si-a scris numele pe cer
Culmea Doamnele
Valea Gaura.
Piatra Craiului
Si Lacul Tiganesti, care se pare ca n-a secat chiar complet.
Craiul si Fagarasul
Statia meteo Omu (cu reclama aferenta ).
Cabana Omu.
Ajunsi la Omu, Octavian si Em nu s-au putut abtine si au urcat si pe varf.
Octavian si Em pe varful Omu.
Profitand de ocazie am dat o tura prin prejur pentru o sedinta foto.
Creasta Balaurului (Bucsoiul Mic), Postavaru si Piatra Mare.
Baiului, iar in departare Ciucas cu Culmea Bratocea si Culmea Zaganu-Gropsoarele.
Valea Morarului.
Cerdacul Stanciului.
Valea Cerbului.
Dupa o pauza de masa si ceai la statia Omu am coborat spre Busteni, pe Valea Cerbului, unde urma sa ne intalnim cu Marti si Silvana. Cum ei ajungeau in Busteni la 15.30 am zis noi sa nu ne grabim, ca avem destul timp si putem sa mai studiem si vaile din Costila si sistoacele de pe Morar, ba chiar si muschii si lichenii de pe pietre, completandu-ne astfel cunostintele de geografie cu cele de biologie oferite Em. Ba chiar, la un moment dat, Em ne-a initiat chiar si in tainele legilor termodinamicii.
Sus pe platou vremea a fost superba, cei de la meteo, spunandu-ne ca de vreo 10 zile sus pe platou este soare si frumos, iar jos in Busteni, nori si frig. Sus la Omu inregistrandu-se chiar si 10 grade. Pana in zona Poienii Tapului vremea a fost calda si cu soare, dar dupa Poiana Tapului am intrat in nori, fiind frig si pamantul inghetat.
In Poiana Costilei norii s-au mai risipit, putand fi vazuti Caraimanul si Costila.
Creasta Picaturii si Crucea Eroilor.
Pe Plaiul Fanului tropaind prin fosnetul covorului de frunze.
Multumesc baietilor pentru tura frumoasa si atmosfera placuta.
Foto: Em si Viorica
Autor: Viorica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu