Valea Seaca a Caraimanului - Spalatura Vaii Seci - Cabana Baba Mare - Valea Alba - 24-25 mai 2008
Motto: "Vom gasi o cale sau ne vom crea una" - Hannibal
Echipa: Catalin, Octavian si Viorica.
Sambata ne trezim dimineata pe la 7, strangem cortul, ne echipam si pe la 8 plecam in traseu pe
poteca de sub telescaunul de la partia Kalinderu.
Caraimanul nu vrea sa ni se destainuie intru totul.
Intrarea in padure pe drumul Vaii Seci este marcat de o sageata alba pe un copac.
La intrarea in padure facem o pauza de dezechipare.
La intrarea pe vale ne echipam cu hamuri, fiare si casti.
Prima portiune a vaii este plina de vegetatie.
Prima saritoare a vaii, se poate ocoli pe dreapta pe o panta cu vegetatie, sau se poate urca pe fisura din partea stanga a saritorii.
Octavian pe prima saritoare.
Deasupra saritorii valea este plina cu zapada, fapt ptr. care scoatem coltarii si pioletii din rucsaci.
Saritoarea cu bolovan este descoperita. Aici avem parte de catarare la coltari pe stanca.
Privind in jos pe vale.
Privind in sus pe vale.
Saritoarea lui Zangur are zapada pana sus, dar si o gaura imensa langa ea, ceea ce ne determina sa o ocolim prin stanga, pe o panta inierbata.
Octavian ocolind saritoarea lui Zangur.
Poduri de zapada.
La intersectia cu Valea lui Zangur (stanga), ceata a pus stapanire pe vale.
Noi continuam urcusul pe firul din dreapta.
Saritoarea prelucie era descoperita si cu o cascada. Aici am urcat pe panta de iarba din stanga saritoarii.
Capcane la baza saritorilor.
Intrarea in Spalatura Vaii Seci.
Din amfiteatrul Poienii Mari, incepem ascensiunea pantelor din dreapta Hornurilor Vaii Seci inaintand usor spre dreapta. Incercam sa intram pe Spalatura, dar saritoarea din fata noastra ne face sa ne razgandim si sa ne intoarcem pe panta din stanga spalaturii.
Ajungem sub peretele unui tanc care se escaladeaza partial pe brane inierbate.
Dupa aceasta portiune pe care Catalin o escaladeaza la liber, urmeaza sa ne legam in coarda.
Prima lungime initial se desfasoara vertical usor spre stanga, urmeaza un traverseu orizontal spre stanga, urmand pantele inierbate cat mai accesibile.
Dupa aproximativ 15m, incepem sa urcam avand ca linie de escensiune cativa copacei, mergand pana se intinde coarda, alegand unul din copaci ca platforma de regrupare, pana sa ajungem la o terasa care brazdeaza tancul in urmatoarea lungime, trecem peste un colt marginit pe stanga de o fisura (pasaj de gr. 3).
Catalin cap de coarda.
Octavian la filare.
In prima regrupare a inceput sa ploua cu mazariche.
In aceasta regrupare am stat cu spatele la stanca, iar in fata era o mare de ceata laptoasa. Lipsa punctelor de reper creaza o stare de discomfort.
Dupa oprirea ploii, ceata a inceput sa se mai ridice si sa ne arate cam pe unde suntem
Ajunsi pe braneagul terasei, incepem lungimea a 3-a, un traverseu lung spre dreapta printre jnepeni vizand muchia din dreapta tancului. Printr-o linie usor ascendenta, ajungem in marginea muchiei, loc de unde se poate cobora usor in albia Spalaturii.
Aici valea ni se arata intru totul.
In regruparea a 3-a, cam plouata.
Catalin la traverseul muchiei din dreapta tancului, inainte de iesirea in Spalatura.
Si o priveliste spre Busteni de neuitat
Din regruparea a 3-a am preferat sa nu intram pe firul Spalaturii, intrucat zapada era discontinua si cu cascade de apa pe placile mai spalate.
In lungimea 4 continuam ascensiunea pe un horn pamantos spre stanga, care in curand ne duce la baza unui valcel situat intre 2 muchii.
Octavian pe hornul pamantos.
Aici alegem ca ascensiune muchia din stanga deoarece zapada de pe valcel avea capcane ascunse, in dreapta avand un perete de peste 30m ce ne desparte de canionul spalaturii.
Lungimea 5 se desfasoara matematic de-a lungul muchiei din stanga pana in varf, intermediar fiind necesara inca o regrupare. Pe parcurs muchia prezinta mici discontinuitati cu un pasaj de gr. 3.
Aflati dupa jumatatea muchiei, devine vizibil monumentul Crucea Eroilor care troneaza deasupra si spre stanga, in departare, Hornurile Vaii Seci. Din punctul de inaltime maxima a muchiei, loc unde sfarseste si valcelul, urmeaza un traverseu spre dreapta printre jnepeni, apoi ascensiunea verticala usor stanga spre varful muchiei care ne desparte in dreapta de Spalatura.
Ajunsi pe coama tancului situata in extrema dreapta a monumentului, continuam ascensiunea in sus, pana coboram usor intr-o strunga din care ne lasam in firul canionului, loc situat aproape de zona de obarsia a Spalaturii Vaii Seci.
Monumentul Eroilor.
La intrarea pe canionul Spalaturii, zapada fiind moale, am urcat pe pantele de iarba din dreapta si doar ultimii 50m pe zapada.
Ultima portiune a Spalaturii Vaii Seci.
Si final de traseu.
Creasta Picaturii, vazuta doar la finalul traseului.
Ajunsi spre seara pe platou, fiind obositi am hotarat sa mergem la cabana Babele sa ramanem peste noapte. Aici surpriza, cabana era ocupata toata, fiind nevoiti sa mergem la cab. Baba Mare.
Dimineata ne-am trezit cam tarziu, obloanele de la geamuri ne-au derutat total. Pentru ca nu aveam un plan clar, am hotarat sa coboram pe Valea Alba, fiind aproape si rapida.
Priveliste spre Babele.
La intrarea in Valea Alba ne echipam.
Valea Costilei.
Coborand pe Valea Alba.
Valea Alba vazuta de La Verdeata.
Dezechipare La Verdeata.
Coborand spre Busteni am gasit un catelus ratacit si speriat.
Ca sa nu moara, l-am luat cu noi pana in Busteni. Pe anumite portiuni, Catalin l-a dus in brate.
Multumesc colegilor de tura pentru incurajari si ajutor.
Jurnal realizat de Viorica in colaborare cu Catalin (partea tehnica a ascensiunii).
Foto: Viorica
Un comentariu:
Foarte interesantă tura, deşi - inerent - uneori nu am reuşit să pricep exact traseul... E posibil să fi urcat pe un scoc pe care îl tooot vizez eu, de legătură (vara...) între Brîul de sub Streaşină şi cel al lui Rafail, între Hornuri şi Valea Spălăturii.
Felicitări încă o dată pentru ineditul drumului!
Trimiteți un comentariu