"Valea Urzicii, una dintre cele mai salbatice din abruptul Costilei, ia nastere de la extremitatea nordica a platoului, se pravaleste prin hornuri adanci, antunecoase si umede, marginite de seninari inalte si conflueaza cu V. Cerbului in Poiana Vaii Tapului.
.......
Caracteristica traseului iarna. Valea Urzicii poate fi escaladata direct. Incercarea este insa periculoasa, deoarece marele canion de sub Braul Costilei ascunde adeseori, sub stratul de zapada, goluri adanci; varianta, pe coastele foarte expuse si inclinate din stanga vaii (cum urcam), este de asemenea dificila, din cauza instabilitatii zapezilor. De la Braul Mare in sus, prima saritoare in surploma ia uneori aspectul unei cascade de gheata, ce nu poate fi trecuta decat cu ajutorul a 1-2 pitoane. Acelasi aspect pastreaza, in unele epoci, si parte din saritorile si rupturile de panta de pe portiunea superioara a vaii."
Emilian Cristea, Monografie Bucegi Turism-Alpinism.
Echipa: Silvia, Octavian si Viorica
Vineri seara eu si Octavian plecam din Calarasi spre Bucuresti, de unde o luam pe Silvia si
plecam cu totii spre Busteni.
Silvia in drum spre locul de intalnire.
In jurul orei 22.30 ajungem in zona Cabanei Gura Diham unde montam cortul. Noaptea a fost destul de geroasa si cu ceva vant.
Sambata dimineata in cort, Octavian se pregateste sa prepare la primus ceaiul pentru tura.
In jur de 08.30 am plecat pe Valea Cerbului.
Vf. si Creasta Picaturii.
Costila.
De la stanga la dreapta: Valea Seaca a Costilei, Valea Verde si Santinela Vaii Verzi.
In jurul orei 11 am ajuns la intrarea pe Valea Urzicii.
Marcajul de la intrarea pe vale.
Valea Urzicii si Creasta Coltului Crapat (in dreapta).
Echiparea pt ascensiune.
Zapada, pe intregul parcurs al vaii, era intarita la suprafata, pe alocuri chiar inghetata.
Vantul, care sufla destul de puternic, spulbera zapada de pe versanti si o aducea pe vale.
La intrarea in primul canion. Pe vale curgea un “rau de zapada”, iar pe saritoarea din canion era o adevatata “cascada de zapada”.
Pentru siguranta trecerii primei saritori am montat o asigurare la piton si nuca (pitonul a fost recuperat ).
Octavian prin cascada de zapada.
Asigurarea de deasupra saritorii ptr. filarea secunzilor.
Secundul 2 (Viorica) in actiune.
A doua saritoare am fost nevoiti sa o ocolim pe partea dreapta, printre copaci, deoarece zapada care curgea pe saritoare avea un debit mult mai mare.
Pauza de ceai (bem si noi ceva?)
Ne continuam ascensiunea pe Valea Urzicii.
Creasta Tapului.
Vedere in jos pe vale.
In fata noastra se vede saritoarea cea mai mare a vaii. Inaintea saritorii panta devine foarte abrupta.
Datorita zapezii foarte proaste nu am reusit escaladarea directa a acesteia.
Octavian incearca sa urce pe peretele din stanga saritorii.
Deoarece ora era destul de tarzie (ora 16.30), frigul si vantul se accentuasera, si ar mai fi durat pana sa trecem cu totii am decis sa renuntam la urcare si sa ne intoarcem.
Coborarea pe vale.
Am ajuns jos la intrarea in Valea Urzicii pe la ora 18.
Seara pe la ora 21 am ajuns la cabana Poiana Izvoarelor unde am mancat o ciorbita si am baut o berica, apoi ne-am dus la culcare.
A doua zi am facut jonctiunea la Cabana Poiana Izvoarelor cu alte 2 grupuri de pinguini, unii veniti din Busteni si altii veniti de la Cabana Diham. Impreuna am coborat in Busteni.
Poza cu grup de pinguini.
Octavian dupa o coborare cu punga pe partie.
Tura s-a incheiat cu o masa la Riviera.
Autor: Viorica
Foto: Silvia si Viorica.
S-auzim de bine. Ture frumoase tuturor.
Un comentariu:
Ador fioroasa Urzică... Şi sînt onorat să ştiu că o iubesc alături de alţii!
Trimiteți un comentariu